• In ajun de Craciun, oamenii isi iau de la vecini tot ce-au dat cu imprumut, spre a avea toata avutia in gospodarie.
• Femeile pun un ban de metal si o nuca in apa de spalat, spre a fi in anul ce vine mai frumoase si bogate.
• Gospodarii, in ajunul Craciunului, pun mana pe toate uneltele din curte, ca sa le poata folosi cu spor in anul urmator.
• Cu o zi inainte de Craciun se pune o potcoava intr-o caldare cu apa. Stapanul casei bea primul, apoi o da vitelor, ca sa fie tari ca fierul.
• Pastorii pun sub pragul casei un drob de sare invelit, lasandu-l pana la „alesul oilor“, in luna aprilie, cand drobul este scos, macinat si amestecat cu tarate si dat ca hrana, sa sporeasca turma.
• In ajun de Craciun se curata hornul, iar funinginea e pusa la radacina pomilor pentru rod bogat.
• In noaptea de Mos-Ajun se face priveghi, iar pe masa este asezat un colac cu un cutit infipt in el.
• Masa pusa in ajun ramane intinsa toata noaptea, timp in care focul trebuie sa arda in soba.
• La Craciun painea se aseaza pe masa, sa vina belsugul, si tot in acelasi scop, sub fata de masa se pune pleava de grau.
• In ajun se pregatesc 12 feluri de mancare in amintirea „Cinei cea de taina“ - Iisus si 12 apostoli.
• Gospodarii stau la masa cu picioarele pe topor, ca sa fie tari ca fierul in anul care vine.
• Cand primul om intrat in casa de Craciun este barbat inseamna bunastare in anul viitor.
• In ajun de Craciun sunt puse in tuspatru colturile de mese caatei de usturoi si seminte de mere, ce apara de deochi si farmece
• Din ajunul Craciunului pana la Boboteaza, casa e maturata de la prag spre rasarit si nu din fundul locuintei spre prag, ca sa vina petitori la fata de maritat. Fetele mari nu trebuie sa dea gunoiul afara din casa.
• Ca sa-si viseze ursitul, fata va posti toata ziua de ajun, iar prima imbucatura de seara s-o puna la brau; cand se culca, intinde braul pe jos si face trei matanii peste el. Asa isi va afla ursitul.
Prin unele parti, taiatul porcilor se face la Ignat, si prin altele datina aceasta se amana pana la Craciun, din pricina postului, ca nu cumva sa se spurce vreun vas sau vreun blid cu carne de porc, cu "de dulce", si astfel sa se spurce cu de frupt si cei din casa. Porcii sunt ingrasati cu graunte, faina, tarate, bostani, s. a., pana in aceasta zi , iar noaptea ei vor visa daca vor fi taiati ori ba. Prin unele locuri se zice ca in noaptea despre Ignat, porcii viseaza margele rosii la gat. Porcul care n-a fost taiat in ziua de Ignat, d-aci incolo nu se mai ingrasa, nu mai pune carne pe el si nu mai mananca, caci in ziua de Ignat si-a visat cutitul. De aceea, din ziua de Ignat si pana la Craciun, porcii stau toti tristi.
La Craciun, porcii se taie in ziua de Ajun, in intaia zi de Craciun sau chiar intr-a doua, cum se intampla prin unele sate din jud. Tecuciu. Prin jud. Muscel sunt sate prin cari porcii se taie intre Craciun si Sf. Vasile, pazindu-se ca ziua de taiere sa nu fie Lunea ori Vinerea, mai cu sama cand ramane prasila de porci in urma. Altii,- satenii obriciti, - nu taie porcii decat dupa Sf. Vasile, ca sa nu zaca de lingoare. Prin unele sate din jud. Dolj, porcii se taie de cu noapte, asa ca pan' la ziua totul sa fie gata. Cand injunghe porcul, cel ce-l taie, ca si cei dimprejur, isi fac cruce cu sange, ca sa fie sanatosi si rosii peste an, si zic:
- La anul si la multi ani cu sanatate !.
In ziua aleasa, dis de dimineata incep sa se auda prin sat tipatul, guitatul sau guetul porcilor. Toata partea barbateasca din casa,- si pe unde nu-i decat barbatul, se ajuta cu cineva din vecini, - sar si prind porcul, il culca pe o parte, iar unul care-i mai mester, ii infige cutitul in gat, in asa fel incat pielea sa nu se spintece decat atat cat este latimea cutitului. In launtru, varful cutitului se primbla cam de un lat de palma, ca sa se taie bine vinele si sa se scurga in totul sangele.
La taiere nu trebue sa stea nimeni prin prejur dintre acei cari sunt milosi din fire, caci se crede ca porcul moare cu mare greutate ; carnea unui asemenea porc nu va fi buna. Pe porc sa nu-l vaiete nimeni, sa nu-i zica "saracul", caci aceasta supara pe Dumnezeu :
- Dumnezeu a lasat ce-a lasat: sa fie Craciunul satul ! Femeile mai ales lipsesc.
Cel ce taie porcul, nu trebue sa criste,- sa scrasneasca, sau sa stranga din dinti, ca sa nu iasa carnea porcului tare si sa fiarba cu anevoie.
Prin unele sate din jud. Neamt, pe unde porcii se taie in ziua de Ignat, se aduna la taiatul porcilor mai multi oameni, da'ntre ei e unul mai bun, de pe a carui mana carnea se fragezeste. Aduna. paie, gateje si tuleie de haldan, cu cari fac foc. Apoi, c-un juvat, scot porcul din cotet si acel care e bun de mana, il taie. Unii ii vara cutitul la inima; altii ii taie gatita sau inghititoarea.
Dupa ce porcul a murit, se gateste de parlit. Se aduc doua radacini, doua reteveie sau doi butuci, se pun aproape unul de altul la un pas si peste ele se pune porcul culcat pe-o parte. Gospodina vine indata si ii smulge parul de pe coama,- de pe gat si de pe spinare,- si daca este destul de mare, parul se smulge si de pe coaste, - facandu-l apoi manunchiuri: Acest par va fi folosit la facerea bidinelelor sau va fi vandut.
Prin jud. Muscel, ca sa nu se stinga samanta porcilor, manuchele de par astfel smulse se leaga, se moaie in sangele porcului si apoi se pun la pastrare. Pe-alocuri, picioarele porcului se leaga inainte de a fi asezat la parlit.
Dupa asezarea porcului, se da foc paielor, ciocanilor sau pusderiei de desubt, ca sa se parleasca parul; Prin unele sate din jud. Valcea, cand se aprinde focul sub porc, se pun intr-insul si cateva graunte de tamaie, ca sa fuga Diavolul departe .
Focul se intretine mereu, dar intr-o masura potrivita, ca sa nu fie prea puternic, caci fiind "prea tare", arde nu numai parul ci si pielea sau soriciul porcului, ajungand astfel la slanina, care se topeste si curge in foc. Parul arzand, se face scrum; acest scrum este dat jos de pe porc cu un bat, ca sa se descopere partile neparlite spre a se papai si acelea.
Cand o parte s-a parlit, focul se muta in cealalta parte, sub pantece, pe spinare, gat, picioare si celelalte parti ale porcului, cu multa bagare de sama, pana cand nu mai ramane nici un fir de par. Daca din greseala a plesnit pielea in vreun loc, acolo se uda indata cu apa rece, ori mai adesea se freaca cu omat, ca sa nu se arda si mai tare.
De caldura, gazele din porc se umfla si pielea se intareste. In chipul acesta, porcul este curatit de par, insa saricul, doricul, cioriciul sau soriciul ii este negru de rapan sau de scrum. De aceea, ca porcul sa se curate de aceasta negreta, se muta pe un strat curat de paie, sau pe niste scanduri,- cum ar fi scoartele caralor, - se uda bine cu apa calda si astfel, dupa ce se inveleste bine cu saci, toale sau alte lucruri, se lasa ca sa se moaie.
